E ok sa ai o zi proastă, e ok să nu îți meargă cum ai fi vrut, să nu iasă ce ți-ai propus. E ok pentru că este parte din viață și din experiența ta. Dar nu este absolut deloc OK să fii tristă, să simți că îți fuge pământul de sub picioare când se întâmplă asta.
Să trăiești tristă, supărată, fără să crezi că poți merge mai departe nu este un mod sănătos de a trăi. Există multe lucruri pe care le poți face ca să ieși din această stare.
O să îți povestesc ce fac eu când simt că intru în starea de tristețe și de neputință că nu îmi iese nimic. Sunt 3 secrete învățate pe pielea mea, după multe suișuri și coborâșuri în viață. Da, am trecut prin multe provocări, frici, zile grele, boli care te țin în pat cu săptămânile, pierdut de job, lipsă de bani, părăsită în relație.
Am trecut de fiecare dată peste ceea ce mi se întâmpla dar, de multe ori, cu costuri prea mari pentru mine.
M-am uitat înapoi, cu liniște acum, și am găsit 3 lucruri pe care la început le făceam instinctiv apoi am citit și am învățat despre asta și am început să și aplic. Acum majoritatea au devenit obiceiuri și am reușit să reduc dramatic durata momentelor proaste pentru mine. Nu sunt perfectă, doar învăț și trăiesc în fiecare zi un pic mai bine decât ieri.
#1 Lista realizărilor mele
Lista cu ce fac eu bine, la ce sunt bună, ce am realizat până acum. Lista asta mă aduce să văd situația în altă perspectivă. Da, azi e nasol, nu merge dar asta nu reprezintă tot despre mine, nu mă definește, nu înseamnă că doar așa va fi. Am și o întâmplare, așa mai scurtă, ca să nu te țin prea mult: într-o zi, după ce instructorul de la sală de fitness mi-a spus nervos (că nu voiam să fac ce exerciții mă punea el) că nu o să reușesc să slăbesc cu atitudinea asta, am plecat furioasă de la sală și am ajuns acasă cu o senzație super grea, de tristețe chiar. Ca să scap, să ies din stare, i-am scris mesaj unei colege care îmi este și coach ( toți coach-ii au un coach) că vreau să fac cu ea un exercițiu de recunoștință și să îi scriu o listă cu toate realizările mele care îmi veneau în minte atunci. A fost foarte interesată și mi-a spus că îi prinde bine, face și ea exercițiul că nu făcuse de mult. Așa am realizat că făcusem multe lucruri bune, schimbasem obiceiuri la mine ( n mai mâncam multă pâine, nu mai mâncam seara), nu eram așa groaznică cum mă descrisese el.
#2 Mă feresc de capcana învinovățirii
Cel mai des când mă simt la pământ și am o zi grea, cad în capcana învinovățirii. Mai mult pe mine dar, nu de puține ori, și pe alții. Nu e neapărat o victimizare cât o dorință de a găsi o explicație despre ceea ce se întâmplă. A căuta explicație nu este rău dacă următorul pas este o acțiune de a îmbunătăți. Doar să găsesc un vinovat de dragul explicației e cam toxic.
Eu cam trag uneori de mine și îmi spun că pot mai mult. Când simt că am exagerat cu asta îmi aduc aminte de sfaturile (necerute uneori) pe care le dau celor din jur: ai grijă de tine, tu contezi, fii îngăduitoare cu tine, las-o mai moale. Mă mir de mine și trec mai departe când îmi dau seama că mai toată agitația unei dimineți de tristețe și îngrijorare își are rădăcina chiar în felul în care gândesc eu despre mine. Hai mai cu dragoste, că meriți, îmi spun.
Nu e paradoxal să fii tu cauza propriei tristeți, să stea în puterea ta să te simți mai bine și să nu știi că poți să faci asta?
#3 Mă aduc în prezent
Când sunt supărată, tristă, la pământ am învățat să mă întreb dacă ceea ce simt eu are cu adevărat legătură cu prezentul. Să mă aduc în prezent cu mintea și cu toată puterea mea de a simți este cel mai de impact dintre toate lucrurile de care ți-am povestit. Și îți spun de ce.
Răspunsul la întrebarea ”De ce mă simt așa rău?” are de cele mai multe ori 2 variante simple de răspuns:
- din cauza a ceva din trecut sau
- din cauza a ceva ce cred eu că se va întâmpla în viitor.
În trecut nu mai pot schimba. Pot ameliora cu o scuză, cu o acțiune, o compensație și asta înseamnă deja că fac ceva și trec mai departe, ies din tristețe. Când faci o acțiune, oricât de mică, se schimbă energia corpului și starea mentală.
Dacă este ceva ce cred eu că se va întâmpla în viitor atunci este doar frică. Frica este o emoție în prezent legat de ceva ce nici măcar nu s-a întâmplat încă și nici nu știu dacă o să se întâmple. Viitorul, să fim serioși nu este în controlul nostru chiar așa cum credem. Putem să facem lucruri în prezent, ca să creștem șansele să se întâmple cum vrem noi în viitor, dar, sigur sigur nu avem nici o garanție că așa se va întâmpla. Și atunci grija în prezent pentru ceva din viitor este doar o formă de a te minți tu pe tine că faci ceva când, de fapt, nu poți să controlezi nimic cum ai vrea.
Prezentul e mult mai simplu și poate fi trăit mai linștit dacă îl înțelegi că:
- nu e trecut care se repetă și
- nici viitor sumbru cum proiectezi tu.
- e doar prezent și merită trăit.
Despre mine spun cu mâna pe inimă că nu sunt perfectă, fac greșeli în continuare, care mă fac să mă simt rău sau îi afectează pe ceilalți. Cel mai important lucru este însă că de fiecare dată când greșesc este mai puțin decât ieri și în același timp învăț mult mai mult decât știam ieri.
Ca întotdeauna îți spun, nu uita că tu ești cea mai importantă persoană din viața ta, pe tine poți conta întotdeauna și de tine trebuie să ai cea mai mare grijă.
Ai încredere în tine!
