Am o perioadă mai grea, cu conflicte interne, se bat credințele mele despre ce este bine în viață cu fricile mele despre ”cum o să trăiesc eu de mâine”. Nu are neapărat legătură cu pandemia zic eu ci mai degrabă cu păstrarea unui mod de  viață așa cum am hotărât eu acum ceva ani mod care mi-a adus multă liniște și energie sa creez.

Nu eram conștientă de conflict până când nu am primt mesaj clar. Era noaptea târziu, trecut bine de miezul nopții când deși dormeam deja de câteva ore, m-am trezit brusc convinsă că voi muri. M-am ridicat in fund în pat și am încercat să înțeleg ce se întâmplă cu mine. Inima îmi bătea cu putere, nu aveam aer și o frică cumplită că acesta este sfârșitul îmi bântuia tot corpul.

Totul a durat cred câteva zeci de secunde până m-am trezit de-a binelea, am realizat că sunt la mine acasă. Lumina veiozei și lumina care intra prin ferestre de la iluminatul stradal mi-au confirmat că e noapte, oamenii dorm iar eu nu aveam decât o  mică stare de agitație care se diminua pe măsură ce mă trezeam. Inima a început să se calmeze, m-am așezat liniștită pe pernă, am respirat regulat umplându-mi plămânii cu aer și în scurt timp eram ok, doar puțin confuză, dar fizic totul revenise la normal.

Am adormit la loc și dimineață primul gând a fost că am trecut probabil printr-un fel de atac de panică.

Ziua care urma era grea, cu întâlniri și activități despre care știam că sunt din zona aceea de conflict de care ți-am scris mai sus.

Atacul de panică sau mesajul din subconștient m-au dus la o singură concluzie, venită și din ceea ce am învățat eu și încerc să îi învăț și pe alții: este nevoie să accept ceea ce nu pot schimba și să mă concentrez pe ceea ce pot face eu, ce pot influența eu.

Dacă mă iau după ce este ”bine” pe hârtie sau în teorie, ajung să fac lucruri care mă consumă, care îmi iau elanul creator, mă țin în energie joasă. Nu întotdeauna, desigur, a face lucrurile correct duce la situații neplăcute. Dar ce fac când se întâmplă asta?

Îmi ascult corpul. Atacul de panică este un exemplu. Orice neliniște, stare de discomfort pe care o trăiesc îmi spune că acolo este un conflict între ceva ce eu valorizez, apreciez sau iubesc și ceva ce se întâmplă dincolo de controlul meu.

Dacă la job ți se cere să faci lucruri în care nu crezi și te simți rău, acolo este un conflict.

Dacă în relație accepți diverse chestii de dragul liniștii și înțelegerii, acolo este un conflict.

Dacă un prieten îți cere să faci ceva ce îți dă o stare nasoală (să spunem pe bune) acolo este un conflict.

Conflictele interne te macină, te consumă, îți iau liniștea și din păcate îți afectează puterea de muncă și capacitatea de a crea lucruri frumoase în viață.

Ce fac eu în astfel de cazuri? Aș vrea să plec și să las totul baltă dar nu este mereu atât de simplu.

Fac un plan de ieșire din situație. Eu cred că nu trebuie să plec atunci când îmi vine să o rup la fugă ci când sunt pregătită, căt de pregătită pot fi eu într-o perioadă limitată de timp.

Nu mă învinovățesc pentru ceea ce se întâmplă. Nu mă mai mint cu ”puteam să fac mai mult”, ”poate am greșit și eu”, etc.

Nu mai încerc să îi schimb, să îi vindec, să îi fac mai buni pe toți din jurul meu, care nu sunt câtuși de puțin interesați de asta. Sfatul sau ajutorul necerut sunt semn de aroganță, am învățat asta pe pielea mea.

Am realizat după multe experiențe traumatizante uneori, după 50 de ani de viață, că în vârtejul conflictelor, dezastrelor mai mici sau mai mari, al sitațiilor stresante, eu pierd mereu din vedere cel mai important lucru: EU sunt responsabilă pentru starea mea de bine, fericirea și sănătatea mea.

Dacă eu sunt bine pot face lucruri bune, pot trăi frumos. Altfel mă chinui și inevitabil ajung să am efecte nedorite și asupra celor din jur.

Dacă încă te mai întrebi dacă trebuie să faci ce este bine pentru tine sau ce este bine pe hârtie atunci ia-ți un răgaz și:

ascultă-ți corpul,

înțelege-ți tristețile

simte durerile

scoate la iveală fricile

și la final dă-ți o șansă alegând întotdeauna ce este mai bine pentru tine.

Faptele și gesturile pe care le faci pentru tine se numesc tot fapte bune și conform convingerii universale vor fi răsplătite.

Daniela, coach-ul tău pentru încredere